Ciclomoșu’

    Stau şi privesc pe facebuci cum gaşca de moşuleţi colindă Galaţiul pe bicicletă. Obişnuiam să fiu şi eu acolo, an de an, zi de zi, noapte de noapte, asta este prima ediţie pe care o ratez, dar totuşi hai să detaliez puţin pentru necunoscători.

   CicloMoșul este un concept de proiect împrumutat de la fraţii mai mari din vest şi implementat la nivelul Galaţiului de Clubul de Ciclism Galaţi acum 5 ani, acum aflându-se la cea de-a 6-a ediţie în momentul de față. Conceptul e simplu: tragi un costum de moş pe tine, te urci pe bicicletă şi bagi o tură de oraş cu colegii de breaslă pentru un impact mai mare.

    Ca să te apuci să faci aşa ceva trebuie să răspunzi întâi la întrebarea „De ce?. Aici sunt răspunsuri multe şi diverse, egoiste sau nu, pentru noi a fost la început o combinaţie, o combinaţie dintre satisfacţia personală de a aduce zâmbete pe chipul oamenilor, în special al copiilor, în prag de sărbători şi o eventuală promovare a clubului. Cea din urmă nu avea mare însemnătate la început, dar pe parcurs ne-am dat seama că este esenţială, o să povestesc şi de ce un pic mai încolo.

    Începem cu începutul. Anul 2011, când totul a luat startul, am început cu un număr modest de oameni, undeva la 5-6 în fiecare seară şi un maxim de 20. Deşi numărul era unul destul de mic ne-am făcut remarcaţi, am împărţit bombonele copiilor din fondurile clubului şi am făcut gălăgie prin oraş.

    De acolo a început tot, de la an la an veneau din ce în ce mai mulţi şi deveneam tot mai vizibili. În 2012 sau 2013 (nu-mi amintesc sigur) am făcut calendare cu Clubul de Ciclism Galaţi ca să dăm copiilor bomboane şi părinţilor calendare. Faptul că am avut continuitate 3 ani de zile le-a creat oamenilor impresia că aşa va fi de acum încolo şi ne aşteptau cu zâmbetul pe buze şi cu aparate foto. Şi însăşi certitudinea unei continuităţi îi făceau pe oameni să ne sune sau să ne oprească pe stradă şi să ne spună ceva de genul: „Este foarte frumos cea ce faceţi, o iniţiativă lăudabilă pentru oraşul ăsta mohorât. Eu nu am bicicletă şi probabil nici rezistenţă necesară, dar dacă se poate financiar să ajutăm oricând.” Asta are legătură cu promovarea neglijentă pe care am avut-o la început, la început nimeni nu știa cine organizează și cum pot ajuta și ei.

   Oameni voiau şi încă vor să contribuie. Nu prea acceptăm bani de la ei, de obicei le spuneam să aducă bomboane, care urmau tot la copii să ajungă. De exemplu: într-o ediţie mergeam pe stradă şi o doamnă super insistent striga după noi să ne oprim. Am vorbit cu dânsa şi aceasta dorea să ne ofere bani să ne susţinem cauza. După ce i-am explicat că nu acceptăm bani, că facem asta din plăcere, doamna respectivă s-a dus înăuntru şi a venit cu 1 sau 2 pungi de bomboane (bună memorie am).

    Ulterior, pe parcursul anilor ni s-a alăturat şi Selgros, ei ne ofereau bomboane, steguleţe, baloane şi o cană de ceai/vin fiert la final. Cu colaborări de genul poţi să-ţi desfăşori activitatea în condiţii optime pentru că un copil se bucură dublu când primeşte şi un balon pe lângă bombonică. Orice copil, indiferent de statutul social al prinţilor, se bucură de bombonica primită pentru că e de la Moşu’, e de la bătrânul ăla care trăieşte în Laponia, e acel dolofan care stă în sanie şi face „ho ho ho”, e omul care are reni şi elfi şi crăciuniţă, e personajul ăla fictiv care îi încântă pe copii.

    Îmi permit să vorbesc în numele clubului şi să spun că niciodată nu am făcut acţiunea asta pentru bani sau vreun fel de propagandă electorală, a fost pură plăcere. Acum vine şi invitaţia: Dacă cel mai fericit moment din zi este atunci când îţi zâmbeşte un copil, dacă ai o bicicletă (sau ai de unde să faci rost) şi dacă deţii un costum de Moş Crăciun eşti invitat să pedalezi alături de colegii mei pe străzile Galaţiului. Nu uita luminiţele, clopoţeii şi glasul de moş. Îţi promit că nu vei regreta.

    Dedicaţia creşte de la an la an, aşa că de la 2 beculeţe sau o instalaţie de pom aruncată pe bicicletă s-a ajuns la aşa ceva:

   În încheiere vreau să le urez succes colegilor de la Clubul de Ciclism Galaţi pentru organizare, dar şi celor de la BikeWorks şi MausBike Racing Team pentru implicare şi pentru că anul acesta au depăşit numărul de moşi. Spor în continuare băieţi şi îmi cer scuze că anul acesta nu pot fi prezent! Poze mai multe pe pagina de Facebook.

Anunțuri

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s